angels and devilsCuvintele sunt încărcate de semnificaţie, lumina fiind deseori un sinonim pentru “bun” şi întunericul un sinonim pentru “rău”. Avem cu toţii înăuntrul nostru elemente de lumină şi întuneric, este un joc al energiilor exemplificat foarte bine de simbolul străvechi Yin şi Yang. Acest concept descrie totalitatea ca pe un flux dinamic, format din forţe opuse şi aparent contradictorii dar care sunt, de fapt, complementare şi interdependente. Fiecare lucru conţine şi opusul său şi niciunul nu poate exista fără celălalt. Gravura în lemn “Limita cercului IV” (sau “Îngerii şi demonii”) de M.C. Escher reprezintă acest principiu în mod grafic.

Vorbind despre pictura lui intitulată Puñusca Muscuna (în limba Quechua însemnând “Revelaţie profundă”) din cartea “Viziunile Ayahuasca ale lui Pablo Amaringo”, Pablo relatează:

“Ayahuasca mi-a dezvăluit că, pentru a fi iluminat, ai nevoie atât de lumină cât şi de întuneric. Pentru a putea aprecia natura spirituală a umanităţii şi forţele cosmice prevalente, trebuie să înţelegi că partea negativă e acolo ca să-ţi arate partea pozitivă.”

Nu coexistenţa “întunericului”, a “luminii” şi a “umbrei” din noi reprezintă problema în sine , ci pe care dintre aceste polarităţi le îmbrăţişăm şi exprimăm. Aceasta este o temă clasică prin care, de exemplu, epopeea lui Darth Vader continuă să fie bine cunoscuta parabolă existenţialistă a vremurilor noastre (cu siguranţă pentru mine). Eliberarea lui atunci când face alegerea finală şi respinge “întunericul” în favoarea iubirii reprezintă scena mea ultra preferată din filmele Star Wars.

Cu toţii ne confruntăm cu neplăceri şi trebuie să rezolvăm situaţii negative în viaţa noastră cotidiană. Există oameni care ne deschid rănile sau ne provoacă cu comentarii tăioase foarte supărătoare. În multe cercuri New Age şi şamanice, oamenii promovează strategiile de protecţie personală energetică, probabil cea mai cunoscută fiind scutul de lumină albă radiantă, sau intrarea într-o bulă protectoare de “plastic” în timp ce vizualizăm cum energia negativă ricoşează la contactul cu aceste bariere de protecţie. Cred că astfel de strategii pot fi bune pentru mulţi oameni şi adaug de asemenea faptul că între oameni comunicarea nu se reduce la cuvinte. Primim energie (negativă sau pozitivă) prin plexul solar şi din acest motiv atunci când avem de-a face cu o persoană negativă ne simţim ca şi cum am primit un pumn în stomac. O bună apărare împotriva acestui tip de atac este plasarea atenţiei pe plexul solar şi chiar acoperirea lui cu braţele.

Totuşi, dintr-o perspectivă filozofică personală, problema cu protecţia psihica este că în cele din urmă ea reprezintă o practică contraproductivă. Practic ea reprezintă o “dare la o parte” sau o respingere a realităţii. Este un adăpost pentru a evita acceptarea lucrurilor aşa cum sunt ele de fapt. Trăim într-o lume imperfectă şi imprevizibilă şi suntem expuşi la toate vicisitudinile pe care viaţa ni le scoate în cale. Natura, în ciuda atitudinii şi încercărilor guvernelor şi ale marilor corporaţii, nu se află sub controlul nostru şi nici nu putem să ne protejăm de mişcările şi transformările naturale ale Pământului. Poate reuşim să atenuăm impactul dezastrelor naturale într-o oarecare măsură, dar nu avem capabilitatea să protejăm existenţa umană la modul absolut. Nu e nevoie să ni se amintească de cantitatea nesfârşită şi incomensurabilă de suferinţă umană şi distrugere provocată de război. Noi, la nivel individual şi colectiv, suntem extraordinar de vulnerabili, iar ăsta e un lucru pe care trebuie să-l acceptăm. Oricine a avut un accident serios ştie foarte bine cât de fragil este corpul uman.

Deşi m-am referit la perspectiva de ansamblu, şi în vieţile noastre apar condiţii adverse, neajunsuri şi transformări. Nu putem nici să modelăm, nici să construim o lume personală conform noţiunii despre cum ar trebui să fie lucrurile. Dacă am urma calea Războinicului Sufletului, am sta prezenţi în dificultatea noastră; nu am încerca să ne adăpostim şi să evităm experienţele pe care le considerăm negative sau provocatoare emoţional şi ne-am da voie să trăim durerea şi tristeţea pentru a putea transcende şi elibera aceste sentimente şi a ne muta într-un spaţiu de pace lăuntrică, pe o cale de trezire a compasiunii.

Ne dezvoltăm calităţile spirituale şi emoţionale atunci când suntem dispuşi să fim prezenţi în contact cu circumstanţele şi oamenii negativi în loc să-i evităm. Aceasta este provocarea cu care se confruntă Războinicul Sufletului pe calea lui sau a ei către puterea personală şi transcenderea limitărilor ego-ului defensiv.

Îl citez pe Jung despre conceptul umbrei:

“A umple mintea conştientă cu concepţii ideale este o caracteristică a teozofiei occidentale, dar nu confruntarea cu umbra şi lumea întunericului. Nu devenim iluminaţi imaginându-ne figuri de lumină, ci făcând întunericul conştient.”

Ştiu că e o idee naivă şi că n-o să fie niciodată pusă în practică, dar poate ar trebui în joacă să întoarcem noţiunea şi să-i numim pe aceia care se străduiesc să atingă o stare iluminată de conştienţă Lucrători în Întuneric sau în Umbră?